„Când se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa care nu se poate veşteji, a slavei.” (1 Petru 5:4)

     A cincea cunună ce răsplătește credincioșia este „cununa slavei”. Apostolul Petru scria: „Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca ei, un martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei care va fi descoperită: păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine; nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţeală, ci făcându-vă pilde turmei. Şi, când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa care nu se poate veşteji, a slavei.” (1 Petru 5:1-4) Această cunună pare să fie special concepută pentru pastori și slujitori creștini. Asta nu înseamnă că trebuie să fii neapărat un pastor oficial sau membru al personalului unei biserici. Dar iată opinia unei asemenea persoane: „Poți fi păstorul unui grup mic. Turma ta poate fi familia ta, poate fi grupa ta de școală duminicală… Domnul ne dă adesea responsabilitatea pentru bunăstarea spirituală și maturizarea altora, și ce ocazie minunată de a-L sluji!” Și acum, iată o întrebare interesantă: ce vom face cu aceste cununi? Vers. 10-11 din Apocalipsa 4 descriu o mare slujbă de închinare care va avea loc când vom ajunge în cer, și iată ce aflăm: „Cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi se închinau Celui ce este viu în veci vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie şi ziceau: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea…” Acum, imaginează-ți că îngenunchezi înaintea Domnului și îți așezi cununa la picioarele Lui, cu adorare și recunoștință pentru tot ce a făcut El pentru tine. Ce ne putem dori și ce ne poate împlini mai mult, ce poate fi mai măreț și mai copleșitor!?